INGPSIHI P_psihotic

Îngrijirea pacientului psihotic implică gestionarea simptomelor specifice ale tulburărilor psihotice și construirea unei relații de încredere și sprijin pentru recuperare.

Este important să se determine ce spun vocile în cazul halucinațiilor auditive.

1. Iluzii vizuale - iluzia sosiilor

2. Iluzii auditive

3. Iluzii gustative și olfactive

4. Iluzii interoceptive și viscerale

5. Iluzii de modificare a schemei corporale

Halucinațiile sunt percepții false apărute în absența unui stimul senzorial, percepute pe căi senzoriale normale. Pacienții sunt convinși de realitatea lor. Manifestările includ:

• Halucinații auditive: comentative, imperative
• Halucinații vizuale
• Halucinații olfactive
• Halucinații gustative
• Halucinații tactile: parazitoze halucinatorii
• Halucinații interoceptive: senzația existenței unor ființe în corp sau a schimbării poziției organelor
• Halucinații proprioceptive: impresii de mișcare sau deplasare a unor segmente ale corpului

Halucinațiile sunt percepții false care apar pe căi senzoriale normale, iar pacienții sunt convinși de realitatea lor. Pseudohalucinațiile, pe de altă parte, nu sunt percepute pe căi senzoriale obișnuite, ci se petrec în minte sau în interiorul corpului, având un caracter de exogenitate, impus din afară. Pacienții sunt, de asemenea, convinși de realitatea pseudohalucinațiilor.

O idee delirantă constă în judecţi şi raționamente care reflectă în mod eronat realitatea, în ciuda evidenţei incontestabile de contrariu.

1. Este o judecată eronată care stăpânește conştiinţa persoanei, modificându-i comportamentul în sens patologic.
2. Este impenetrabilă la contraargumente, în ciuda contradicţiilor evidente cu realitatea.
3. Este incompatibilă cu existenţa atitudinii critice, pacientul fiind lipsit de capacitatea de a-i sesiza esenţa patologică.

Exemple de idei delirante includ:

• idei delirante de persecuţie
• idei delirante de urmărire
• idei delirante de prejudiciu
• idei delirante de grandoare
• idei delirante de invenţie
• idei delirante de reformă
• idei delirante de filiație
• idei delirante erotomane
• idei delirante mistice
• idei delirante de gelozie
• idei delirante de relaţie
• idei delirante somatice
• idei delirante de influenţă
• idei delirante bizare

1. Comportament de izolare socială: Pacientul se retrage din interacțiunile sociale.

2. Heteroagresivitate verbală și/sau fizică: Manifestări agresive îndreptate către alții.

3. Comportament dezorganizat: Acțiuni sau reacții care nu au o logică clară.

4. Comportament conflictual: Conflicte cu alți pacienți sau personal medical.

5. Comportament evitant: Evitarea interacțiunilor sau a situațiilor sociale.

6. Refuzul alimentării, hidratării, somnului sau tratamentului: Pacientul poate refuza nevoile de bază.

Aplatizarea afectivă se referă la o reducere semnificativă a expresiilor emoționale. Pacienții pot părea mai puțin capabili să experimenteze emoții intense, fie ele pozitive sau negative. Aceasta poate duce la o lipsă de reacție la evenimente care ar provoca, în mod normal, o reacție emoțională.

Simptomele includ:

1. Neliniște - o stare constantă de agitație.
2. Tensiune musculară - mușchii pot fi adesea încordați.
3. Dificultăți de concentrare - incapacitatea de a se concentra din cauza gândurilor îngrijorătoare.
4. Iritabilitate - o reacție exagerată la stres sau la stimuli minori.
5. Somn afectat - dificultăți în a adormi sau a menține somnul.

Anhedonia este incapacitatea de a simți plăcere în activitățile care, în mod normal, ar trebui să fie plăcute. Aceasta poate duce la:

• Izolarea socială - pacienții pot evita interacțiunile sociale.
• Scăderea motivației - lipsa dorinței de a participa la activități care odată erau plăcute.
• Disconfort emoțional - sentimente de tristețe sau apatie.

Dispoziția depresivă se manifestă prin:

• Sentimente persistente de tristețe - o stare de melancolie care durează mai mult de două săptămâni.
• Pierderea interesului - lipsa de interes pentru activități care erau odată plăcute.
• Oboseală - o senzație constantă de epuizare fizică și mentală.
• Sentimente de inutilitate - gânduri negative despre sine și despre viitor.

Iritabilitatea se referă la o stare de sensibilitate crescută la stres și la stimuli externi. Aceasta poate duce la:

• Reacții emoționale intense - pacienții pot reacționa exagerat la situații minore.
• Conflicte interumane - dificultăți în relațiile cu ceilalți din cauza reacțiilor impulsive.
• Dificultăți în gestionarea stresului - incapacitatea de a face față provocărilor zilnice.

Afectivitatea este influențată de anxietate și vulnerabilitate. Persoanele psihotice pot experimenta un sentiment de vulnerabilitate care este adesea asociat cu anxietatea. Această legătură poate explica incidența ridicată a furiei în rândul pacienților psihotici, deoarece furia poate fi o reacție la sentimentul de vulnerabilitate.

Este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin apariția simptomelor psihotice ca urmare a consumului de substanțe psihoactive, cum ar fi LSD, halucinogene, cocaină, amfetamine sau marijuana.

Tulburarea psihotică acută tranzitorie se manifestă prin simptome psihotice care durează mai puțin de o lună și se remite complet, fără a lăsa sechele semnificative.

Este o afecțiune psihiatrică similară cu schizofrenia, dar simptomele durează între o lună și șase luni. Dacă simptomele persistă mai mult de șase luni, diagnosticul se schimbă în schizofrenie.

Tulburarea de personalitate paranoidă se manifestă printr-o neîncredere excesivă și suspiciune față de ceilalți, interpretând acțiunile lor ca fiind malițioase.

Tulburarea delirantă este caracterizată prin prezența ideilor delirante persistente, care nu sunt explicate prin alte afecțiuni psihice sau prin consumul de substanțe.

Simptomele principale ale schizofreniei includ halucinații, iluzii, gândire dezorganizată și comportamente sociale inadecvate.

Tulburarea schizoafectivă combină simptomele schizofreniei cu simptomele afective, cum ar fi depresia sau mania, având o influență semnificativă asupra funcționării zilnice.

Această tulburare se caracterizează prin episoade repetate de depresie majoră, însoțite de simptome psihotice, cum ar fi iluzii sau halucinații.

PTSD (Tulburarea de stres post-traumatic) poate include simptome psihotice, cum ar fi flashback-uri sau iluzii, ca răspuns la un eveniment traumatic.

Demențele cu simptome psihotice se caracterizează prin deteriorarea cognitivă progresivă, însoțită de halucinații sau iluzii, afectând astfel percepția realității pacientului.

• Dificultatea de a câștiga încrederea pacientului în personalul medical.
• Interpretarea greșită a comportamentelor normale ale personalului medical.
• Răspunsuri furioase ale pacientului generate de sentimentele de teamă.
• Lipsa insightului bolii la unii pacienți.

• Interacțiunea poate genera sentimente de teamă, frustrare, neputință și furie din partea personalului medical.
• Este necesară capacitatea personalului de a-și controla reacțiile afective pentru intervenții reușite.
• Răbdarea este esențială, deoarece intervențiile pot dura mai mult timp.
• Încercările de a finaliza rapid sarcinile pot fi interpretate ca dovezi de constrângere.

Empatia ajută personalul medical să înțeleagă că pacienții sunt persoane speriate care suferă de o boală gravă, afectându-le gândirea, afectivitatea și comportamentele. Aceasta poate reduce sentimentele negative față de pacient și comportamentul acestuia.

1. Siguranţă
   • Prevenirea agresiunii faţă de ceilalți
   • Prevenirea auto-agresiunii active
   • Prevenirea auto-agresiunii pasive
2. Stabilizare
   • Diminuarea fricii şi a anxietăţii
3. Implicare
   • Creşterea implicării în tratament

1. Istoricul pacientului
2. Istoricul de violenţă - Istoric al unui incident izolat/Mai multe episoade de violenţă
3. Distrugere de bunuri
4. Prezenţa simptomelor psihotice (idei delirante/halucinații)
5. Prezenţa halucinațiilor auditive imperative
6. Complianţa pacientului la tratament
7. Controlul impulsurilor
8. Scala de evaluare a agresivității

Răspunsul pacientului oferă o primă evaluare a capacității, comportamentului și agresivității acestuia.

Menținerea unei distanțe personale adecvate este esențială pentru a asigura confortul pacientului și pentru a preveni agresivitatea sau disconfortul în timpul interacțiunii.

Este necesar să se ia în considerare siguranța, confidențialitatea și confortul pacientului pentru a facilita o interacțiune eficientă.

În timpul interviului, trebuie să căutăm indicatorii nonverbali care sugerează un risc crescut de agresivitate față de ceilalți, cum ar fi tensiunea corporală, expresiile faciale sau comportamentele de evitare.

Evaluarea capacității pacientului se face prin observarea dacă acesta poate participa la întregul interviu și cât de ușor se angajează în conversație.

Acronimul STAMP descrie comportamentele care pot indica o agitație psihomotorie și potențial agresivitate:

Indicatorii care arată un risc crescut de agresivitate includ:

1. Încleştarea maxilarului
2. Postură rigidă
3. Expresie facială fixă şi încordată
4. Respirație rapidă
5. Transpirație

Relația personal medical - pacient este esențială deoarece:

• Toate intervențiile de nursing încep cu dezvoltarea încrederii.
• Îngrijirea centrată pe pacient, care începe cu înțelegerea și satisfacerea nevoilor pacientului, crește succesul terapiei corespunzătoare.

Abordarea recomandată în îngrijirea pacienților psihotici include:

• Adoptarea unei abordări concrete și obiective.
• Evitarea unei abordări calde și empatice care poate ridica suspiciune.

Contactele scurte și frecvente sunt mai eficiente decât contactele lungi pentru a construi o relație și a facilita încrederea.

Pacienții cu simptome psihotice pot avea nevoie de un spațiu personal mai mare pentru a se simți în siguranță.

Conversația inițială trebuie să fie scurtă, cu limitarea întrebărilor și adresarea acestora pe rând, fiind clare și specifice.

Halucinațiile auditive imperative reprezintă o urgență psihiatrică deoarece pacienții se simt frecvent obligați să urmeze directivele, ceea ce poate duce la un risc major de periculozitate.

Forțarea unei conversații poate duce la un răspuns agresiv din partea pacientului, din cauza severității simptomelor.

Halucinațiile pot crește anxietatea și pot conduce la agitație psihomotorie.

1. Oferirea de reasigurare verbală

   • Reorientare temporo-spațială și reasigurări: "Suntem la spital. Acesta este un mediu sigur".
   • Implicarea verbală a pacientului și ascultarea acestuia.
   • Validarea poziției pacientului.

2. Strategii de comunicare pentru agresivitate

   • Vorbiți încet și oferiți timp pacientului pentru a răspunde.
   • Folosiți explicații scurte și un limbaj concret.
   • Repetați informațiile pentru a ajuta la concentrare.

1. Evaluarea momentelor sau activităților care sporesc agitația sau anxietatea (ex: mese, activități de grup).

2. Evitarea situațiilor conflictuale prin modificarea mediului (ex: pacientul poate mânca în salon pentru a se simți mai în siguranță).

3. Respectarea dorinței pacientului de a nu participa la activitățile de grup.

4. Respectarea alegerii pacientului de a sta într-o anumită zonă, dacă este posibil.

Intervențiile senzoriale, cum ar fi reducerea stimulării externe, pot:

• Ajuta la calmarea pacientului psihotic.
• Reduce agitația și riscul de vătămare.
• Ascultarea de muzică poate distrage atenția pacientului de la simptomele psihotice.

Medicația este utilizată pentru a trata agitația psihomotorie și pentru a ameliora simptomele psihotice. Este esențial să se determine cauza agitației pentru a oferi cea mai bună intervenție. Antipsihoticele sunt tratamentul de bază, având un efect calmant imediat, iar benzodiazepinele sunt eficiente pentru reducerea rapidă a anxietății.

Determinarea cauzei agitației este esențială pentru a oferi cea mai bună intervenție. De exemplu, dacă un pacient este în tratament cu antipsihotice, este important să se stabilească dacă agitația este asociată cu un efect advers al medicamentului, cum ar fi acatisia, pentru a adapta intervenția corespunzător.

Antipsihoticele acționează ca tratament de bază pentru agitația psihomotorie, având un efect calmant imediat asupra agitației și ameliorând simptomele psihotice în timp.

Cel mai frecvent, antipsihoticele și benzodiazepinele sunt utilizate împreună pentru a obține un efect cât mai rapid și eficient în reducerea agitației și anxietății.

Contenția mecanică trebuie considerată o intervenție de ultimă instanță, utilizată pentru cel mai scurt timp posibil. Este necesar avizul medical al doctorului, monitorizarea atentă a pacientului pe perioada contenției și aceasta nu trebuie să dureze mai mult de 2 ore.

Prudența este esențială. Dacă pacientul reprezintă un risc iminent de vătămare, se poate necesita o abordare mai asertivă. Este recomandat ca doar un singur membru al personalului să interacționeze cu pacientul pentru a evita escaladarea agitației, în timp ce personalul auxiliar trebuie să fie prezent pentru a menține siguranța celorlalți.

Personalul medical trebuie să:

1. Înlăture elementele din mediu care ar putea pune în pericol pacientul.
2. Restricționeze accesul pacientului la anumite zone.

Ultima soluție este utilizarea contenției mecanice sau izolarea, care se aplică în cazul în care toate celelalte intervenții au eșuat, pentru siguranța pacientului.

Riscul de auto-agresiune pasivă este crescut pentru persoanele cu simptome psihotice, deoarece acestea pot refuza să mănânce, să doarmă sau să se auto-îngrijească din cauza ideației delirante.

Pacienții cu afecțiuni somatice pot fi incapabili să respecte tratamentul din cauza convingerilor delirante, cum ar fi credința că mâncarea este otrăvită sau că diagnosticul este o minciună, ceea ce le afectează regimul alimentar și tratamentul.

Pacienții pot avea temeri nejustificate, cum ar fi teama de gaze otrăvitoare sau camere de luat vederi în duş, care le pot împiedica să facă un duş sau să se îngrijească de sine.

Teama de a fi rănit în somn poate împiedica pacientul să doarmă, contribuind astfel la deteriorarea stării lor de sănătate mentală.

Perceperea într-o manieră falsă a unor stimuli senzoriali reali.